Sunet in ureche (tinitus) – Cauze, factori de risc, diagnostic si tratament

Daca ti-a placut acest articol, apreciaza-l cu un share!

Sunet in ureche (tinitus) – Cauze, factori de risc, diagnostic si tratament

Tinitus sau acufena este termenul pe care il folosesc medicii atunci cand o persoana aude un sunet in ureche, zumset, fluierat, vuiet sau zgomot in una sau ambele urechi.

Mai elaborat, putem descrie tinitusul ca o perceptie a existentei unui sunet langa cap, in absenta unei surse externe reale. Acufena poate fi perceputa ca fiind in interiorul urechii, in interiorul sau in jurul capului sau ca zgomot extern indepartat.

Tinitus este o plangere foarte frecventa, cu o prevalenta de 10 pana la 20% in populatie. Simptomul poate fi de scurta durata sau poate dura cateva luni pana la ani; poate fi intermitent sau continuu.

Tinitusul poate fi destul de iritant, pana la atingerea calitatii vietii pacientului, dar in majoritatea cazurilor nu este un semn al unei probleme grave de sanatate, cum ar fi o tumoare maligna sau o boala neurologica degenerativa.

Sunet in ureche pot aparea la copii si devin mai frecvente odata cu inaintarea in varsta. Este mai frecvent la barbati decat la femei si este mai probabil sa apara la persoanele care fumeaza sau consuma frecvent alcool.

Cauze sunet in ureche

Tinitusul este de obicei cauzat de o afectiune de baza, adica de o anumita problema de sanatate, in interiorul sau in afara urechii, care face ca sistemul nervos central sa primeasca semnale sonore electrice care nu exista de fapt. Cand tinitus apare fara o cauza aparenta, se numeste tinnitus idiopatic.

Aproape toata lumea a avut tinitus pentru o perioada scurta de timp dupa ce a fost expus la zgomot extrem de puternic. De exemplu, petrecerea de ore intr-un club de noapte sau ascultarea unui bang puternic, cum ar fi un pistol care se opreste, poate provoca tinitus de scurta durata.

Acufenei prelungite, la randul lor, apar de obicei la persoanele cu leziuni ale urechii interne, mai precis ale cohleei. In acestea, pe langa tinitus, pierderea auzului este, de asemenea, prezenta.

Urechea interna – Vatamarea celulelor cohleare

In cohlee exista celule de par mici si delicate ale caror cilii se misca atunci cand urechea primeste unde sonore. Aceasta mica miscare declanseaza semnale electrice de-a lungul nervului cohlear, care merge de la ureche la creier. La primirea acestor impulsuri electrice, creierul le interpreteaza ca sunete.

Daca genele minuscule din interiorul urechii interne sunt strambe sau ranite – acest lucru se intampla odata cu varsta sau cand sunteti expus in mod regulat la sunete puternice – acestea pot genera impulsuri electrice aleatorii catre creier, provocand tinitus.

Exista zeci de cauze ale tinitusului, dintre care cele mai multe sunt legate de deteriorarea cailor auditive. Pe cele mai frecvente le vom cita mai jos.

Hipoacuzie legata de varsta (presbycusis)

Auzul se deterioreaza adesea pe masura ce oamenii imbatranesc, de obicei la 60 de ani. Aceasta forma de pierdere a auzului tinde sa fie bilaterala si implica pierderea senzoriala a sunetelor de inalta frecventa.

Pierderea auzului legata de varsta explica, in parte, de ce acufenele sunt atat de raspandite in randul persoanelor in varsta.

Pierderea auzului indusa de zgomot

Expunerea la zgomote puternice, fie intr-o singura experienta traumatica, fie prelungita de luni sau ani, poate deteriora sistemul auditiv si poate duce la pierderea auzului si tinitus.

Expunerea la zgomot traumatic poate avea loc prin contactul cu masini zgomotoase, concerte muzicale, cluburi de noapte, explozii, arme de foc, muzica tare in casti pentru o lunga perioada de timp etc.

Medicamente

Tinnitus sau sunet in ureche poate fi cauzat de medicamente ototoxice (care sunt daunatoare pentru urechi). Cateva exemple de medicamente care pot declansa sau agrava tinitusul sunt:

  • Acid acetilsalicilic (ASA).
  • Acid valproic.
  • Antibiotice din clasa aminoglicozidelor (streptomicina, gentamicina, amikacina).
  • Antibiotice din clasa fluorochinolonelor (ciprofloxacina, levofloxacina, moxifloxacina).
  • Antidepresive triciclice (amitriptilina, nortriptilina).
  • Antihipertensive din clasa blocantelor canalelor de calciu.
  • Antihipertensive din clasa inhibitorilor ECA (captopril, enalapril, ramipril, lisinopril, perindopril).
  • Antiinflamator din clasa inhibitorilor COX-2 (Celecoxib, Arcoxia, Lumiracoxib).
  • Antimalarice (clorochina, hidroxiclorochina).
  • Benzodiazepine (diazepam, alprazolam, lorazepam, oxazolam, midazolam, clonazepam).
  • Carbamazepina.
  • Ciclobenzaprina.
  • Cisplatina.
  • Claritromicina.
  • Clordiazepoxid.
  • Dapsone.
  • Doxazosin.
  • Furosemid.
  • Inhibitori ai pompei de protoni (omeprazol, esomeprazol, pantoprazol, lansoprazol)
  • Isotretinoin.
  • Chinidina.
  • Sertralina.
  • Sibutramina.
  • Tolbutamida.

Ototoxicitatea medicamentelor afecteaza de obicei ambele urechi, provocand leziuni cohleare.

Infectia urechii sau blocarea canalului urechii

Canalele urechii se pot bloca cu acumularea de lichid, puroi, ceara, murdarie sau alt material strain. Blocarea canalelor poate modifica presiunea in urechea interna, provocand defectiuni cohleare si, in consecinta, tinitus.

Otoscleroza

Urechea noastra are cele mai mici trei oase din corpul uman: incus, malleus si stapes. Functia sa este de a transmite vibratii mecanice generate in membrana timpanica catre urechea interna.

Rigidizarea osiculelor urechii medii se numeste otoscleroza. Tinitul poate aparea atunci cand otoscleroza dauneaza structurilor cohleare.

Otoscleroza progresiva cauzeaza adesea pierderea auzului, care poate fi unilaterala sau bilaterala.

Disfunctia trompei lui Eustachian (trompa lui Eustachian)

Tubul Eustachian sau tubul Eustachian este un tub care leaga urechea medie de nazofaringe, permitand mentinerea echilibrului presiunii aerului intre cele doua parti ale membranei timpanice.

Tubul Eustachian Patulos este numele unei tulburari in care tubul Eustachian, care este in mod normal inchis, ramane deschis in mod constant.

Patula trompa Eustachian poate provoca tinitus unilateral sau bilateral, cu sunete similare cu zgomotul oceanului, de obicei sincronizat cu respiratia. Perceptia neobisnuita a vocii (autofonia) si disconfortul urechii sunt, de asemenea, frecvente. Simptomele dispar de obicei cand pacientul se intinde.

Neurom acustic sau alte tumori ale capului si gatului

Neuromul acustic este o tumoare benigna care comprima nervul vestibulococlear, responsabil pentru echilibru si auz. Alte tumori ale capului, gatului sau creierului pot provoca, de asemenea, tinitus, care este de obicei unilateral.

Tulburari vasculare

Conditiile care afecteaza vasele de sange din jurul urechii si osul templului, cum ar fi ateroscleroza, hipertensiunea arteriala sau vasele de sange rasucite sau malformate, pot provoca modificari ale fluxului sanguin care duc la tinitus pulsabil.

Cauze neurologice

Tinitusul poate rezulta din spasmul unuia sau ambilor muschi ai urechii medii (muschiul tensor timpan si muschiul stapes), care sunt inervati de nervii cranieni.

Aceste spasme musculare pot aparea spontan, din cauza unei boli a urechii in sine sau din cauza unor boli neurologice, cum ar fi scleroza multipla.

Zgomotele care fac clic sau pulsatiile neregulate sau rapide pot rezulta, de asemenea, din mioclonul muschilor din regiunea palatului (acoperisul gurii), care se ataseaza la orificiul trompei Eustachian.

Mioclonul muscular palatal este de obicei cauzat de o anomalie neurologica, cum ar fi scleroza multipla, boala microvasculara a trunchiului cerebral sau neuropatia legata de modificari metabolice sau intoxicatie.

Factori de risc

Oricine poate dezvolta sunete in urechi, dar cei care au unul sau mai multi dintre factorii enumerati mai jos prezinta un risc mai mare:

  • Expunerea la zgomote puternice.
  • Varsta inaintata.
  • Masculin.
  • Fumatul.
  • Consumul de alcool.
  • Obezitatea.
  • Diabet zaharat.
  • Colesterol ridicat.
  • Hipertensiune arteriala.
  • Traumatism cranian.
  • Privarea de somn (dormit mai putin de 6 ore pe noapte).
  • Depresie.
  • Anxietate.
  • Boli tiroidiene.
  • Otita.
  • Artrita reumatoida.
  • Boala Ménière.

Tipuri de tinitus

Tinitusul poate fi clasificat in mai multe moduri, in functie de caracteristicile lor. Principalele sunt:

Tinitus subiectiv: zgomote in cap sau urechi care sunt perceptibile doar pentru pacient. Tinitusul subiectiv apare de obicei la persoanele cu hipoacuzie. Peste 99% din toate cazurile de tinitus raportate sunt subiective.

Tinitus obiectiv: zgomote in cap sau intr-una din urechi care sunt audibile atat pentru pacient, cat si pentru alte persoane. Aceste sunete, de obicei pulsatile, sunt produse de modificari vasculare in jurul urechilor sau de spasme musculare din aceeasi regiune. Tinitusul obiectiv este rar, reprezentand mai putin de 1% din toate cazurile de tinitus.

Acufene pulsatile : acestea sunt zgomote descrise ca sunete pulsatorii regulate. Tinnitusul pulsatil poate fi subiectiv sau obiectiv.

Tinnitus primar : este tinnitus idiopatic, care apare fara o cauza aparenta si poate fi sau nu asociat cu pierderea auzului senzorial neural (PANS), un tip de hipoacuzie in care radacina problemei se afla in urechea interna sau in organul senzorial ( cohleea si structurile asociate) sau in nervul vestibulococlear (nervul cranian VIII). PANS este responsabil pentru aproximativ 90% din cauzele surditatii.

Tinitus secundar : tinitus asociat cu o cauza specifica specifica, alta decat PANS.

Acufene acut: orice acufene care este prezent de mai putin de 6 luni.

Acufene cronice : orice acufene care sunt prezente de mai mult de 6 luni.

Diagnostic sunet in ureche

Cand pacientul se plange ca suna in urechi, medicul ar trebui sa incerce sa identifice sursa simptomului. Cel mai indicat specialist pentru efectuarea investigatiei este medicul otorinolaringolog.

Tinitusul este adesea asociat cu pierderea auzului sau alte leziuni cohleare. In unele cazuri, tinitus poate fi plangerea initiala la un pacient cu leziuni ale sistemului nervos central.

Istoria si examinarea fizica sunt primii pasi in stabilirea originii tinitusului. Testul de audiometrie, pentru a detecta daca exista pierderea auzului, trebuie facut, in principal la cei cu tinitus unilateral. De asemenea, trebuie efectuata intotdeauna evaluarea timpanului prin otoscopie.

In evaluarea clinica a pacientului, este important sa se identifice caracteristicile tinitusului, indiferent daca este episodic sau constant, pulsatil sau nepulsatil, ritmicitatea acestuia, frecventa sunetului inalta sau joasa, calitatea sunetului etc.

Pacientii ar trebui, de asemenea, sa fie intrebati despre tulburarile cunoscute ale urechii, expunerea la zgomot, antecedente de leziuni cerebrale traumatice si simptome asociate, cum ar fi pierderea auzului si ameteli.

Toate medicamentele si suplimentele trebuie revizuite. Istoricul ar trebui sa analizeze alte afectiuni medicale, inclusiv hipertensiunea arteriala, ateroscleroza, bolile neurologice si interventiile chirurgicale anterioare.

Pacientii ar trebui sa fie intrebati in mod specific despre depresie, anxietate si insomnie, factori care pot exacerba tinitusul si pot creste impactul acestuia asupra calitatii vietii.

Acufenei care pulseaza in mod clar si care creste in intensitate odata cu exercitiul sunt de obicei de origine vasculara. Modificarile intensitatii tinitusului cu miscarea capului sau modificarea pozitiei corpului (culcat fata de sezut sau in picioare) sugereaza puternic tinitus vascular.

La pacientii cu suspiciune de tinitus vascular, medicul ar trebui sa asculte regiunile gatului, zona din jurul urechilor, tampla si in jurul orbitei, in mod ideal in diferite pozitii pentru a vedea daca se modifica tiparul de tinitus.

Un tinitus care are un sunet de clic este adesea legat de probleme musculare. Mioclonii muschilor palatini sau ai structurilor urechii medii pot aparea spontan, dar pot sugera si unele boli neurologice semnificative.

Cand se suspecteaza o leziune vasculara intracraniana, ar trebui comandata imagistica prin rezonanta magnetica sau tomografia computerizata.

Tratament

Tratamentul pentru tinitus include corectarea bolilor identificate, precum si o abordare directa a efectelor tinitusului asupra calitatii vietii pacientului.

Toti factorii de risc si cauzele identificate trebuie tratati, aceasta include intreruperea medicatiei, tratamentul depresiei sau insomniei, intreruperea alcoolului si a tigarilor, indepartarea eventualelor dopuri de ceara, corectarea chirurgicala a leziunilor vasculare, utilizarea aparatelor auditive pentru cei care au un anumit grad de surditate etc.

Cu toate acestea, pentru multi, tinitus este o afectiune cronica fara o cauza corectabila. Acest lucru este valabil mai ales la pacientii cu hipoacuzie senzoriala. In acestea, obiectivul principal al tratamentului ar trebui sa fie reducerea impactului zgomotului asupra vietii pacientului.

Exista tratamente care pot face ca tinitusul sa fie mai putin vizibil. Medicul otorinolaringolog poate sugera utilizarea unui dispozitiv electronic pentru a suprima tinitusul, cum ar fi aparatele auditive care produc asa-numitele „zgomote albe”, care sunt sunete constante si monotone, similare cu cele ale unui televizor in aer sau al unui aparat pornit sau chiar si sunete de mediu precum ploaia sau valurile oceanului.

Ventilatoarele, umidificatoarele, dezumidificatoarele si aerul conditionat din camera produc, de asemenea, zgomot alb si pot face ca tinitusul sa fie mai putin vizibil noaptea.

Nu exista medicamente care sa trateze in mod direct tinitusul. In general, medicamentele administrate trebuie sa trateze probleme de baza, cum ar fi depresia, anxietatea sau insomnia.

Referinte

(Visited 1.874 times, 1 visits today)

Daca ti-a placut acest articol, apreciaza-l cu un share!

Lasă un răspuns

Specify Twitter Consumer Key and Secret in the Super Socializer > Social Login section in the admin panel for Twitter Login to work

Adresa ta de email nu va fi publicată.