Disfagia (dificultate la inghitire) – Cauze

Disfagia este termenul medical folosit atunci cand o persoana simte dificultati la inghitire. Disfagia nu este neaparat asociata cu durerea la inghitire, ci mai degraba cu o senzatie subiectiva de dificultate care face ca alimentele sa se deplaseze intre gura si stomac.

Durerea la inghitire se numeste odinofagie si este in general legata de inflamatia gatului. Odinofagia si disfagia sunt simptome diferite, care apar de obicei in diferite boli, prin urmare, este important sa stim cum sa le distingem.

Disfagia poate aparea din cauza unui obstacol fizic in calea trecerii alimentelor prin orofaringe sau esofag sau a unor boli neurologice sau musculare care determina afectarea miscarii bolusului alimentar prin esofag sau orofaringe.

In general, dificultatea la inghitire este un simptom care trebuie luat in serios, deoarece poate fi un semn al unor boli severe, cum ar fi tumorile esofagului sau probleme neurologice.

In acest articol vom explica cum este procesul normal de inghitire, care sunt principalele cauze ale disfagiei si simptomele sale obisnuite.

Procesul normal de inghitire

Disfagia este una dintre principalele tulburari ale deglutitiei. Prin urmare, pentru a intelege posibilele sale origini, este important sa stim cum se face acest proces.

Contrar a ceea ce ne spune bunul simt, procesul de inghitire este mult mai complex decat o simpla actiune a gravitatiei, care permite coborarea alimetului printr-un tub care leaga gura de stomac. De fapt, poti chiar sa fii pe burta ca orice ai inghiti va fi transportat in continuare prin esofag in stomac.

Faza orala de inghitire

Inghitirea incepe cu procesul de mestecare, care umezeste alimentele si le transforma intr-un bolus maleabil, cu un format si o dimensiune adecvate pentru a le inghiti. Dupa o mestecare rapida, limba noastra se misca pentru a impinge bolusul in faringe. Aceasta parte initiala se numeste faza orala a deglutitiei si se realizeaza prin contractia voluntara a muschilor fetei si a cavitatii bucale.

Faza faringiana a deglutitiei

La atingerea faringelui, procesul de inghitire devine involuntar, adica se realizeaza automat fara a fi nevoie sa se cunoasca fiecare pas care va fi facut. Deoarece faringele este o cale obisnuita pentru aerul pe care il respiram si mancarea pe care o consumam, astfel incat sa nu existe riscul ca bolusul alimentar sa mearga la plamani, trecerea catre laringe / trahee trebuie sa fie obstructionata de momentul in care inghitim ceva. Prin urmare, noi nu putem inghiti si respira in acelasi timp.

Aceasta protectie a cailor respiratorii este produsa datorita epiglotei, o structura asemanatoare unei foi, care se afla in spatele limbii si actioneaza ca o usa, inchizand trecerea traheei de fiecare data cand limba face miscarea de inghitire. Dupa ce mancarea sau bautura trece in esofag, epiglota revine la pozitia initiala, permitand reluarea respiratiei.

Aceasta faza se numeste faza faringiana a deglutitiei si se realizeaza prin contractia involuntara a muschilor faringieni, care este controlata de nervii cranieni XI (nervul glosofaringian) si X (nervul vag). Aceste informatii despre nervi sunt importante pentru a intelege de ce unele tulburari neurologice sunt cauze frecvente ale dificultatii de inghitire.

Faza esofagiana a deglutitiei

Ultima faza a deglutitiei este faza esofagiana, care consta in trecerea alimentelor prin esofag. La inceputul si sfarsitul esofagului, exista doi muschi in forma de inel numiti, respectiv, sfincterul esofagian inferior si sfincterul esofagian inferior. Functia ambelor sfinctere este de a preveni continutul din stomac sa revina la gura.

Pentru ca bolusul alimentar sa ajunga la capat in faringe, se deschide sfincterul esofagian superior, permitand alimentelor sa treaca in esofag. Imediat dupa trecerea bolusului alimentar, sfincterul superior se inchide, astfel incat alimentele sa nu revina in orofaringe. In acest moment, sfincterul inferior se deschide, permitand alimentelor sa treaca in stomac.

Dupa cum sa mentionat deja, bolusul alimentar nu coboara in esofag din cauza gravitatiei. De fapt, el este tras in jos de o serie de contractii musculare sincronizate, creand o unda de peristaltism, de parca ar „mulge” mancarea in jos.

Acest proces dureaza de la 8 la 20 de secunde pentru a transporta alimentele de la esofag la stomac si se realizeaza complet involuntar si inconstient, fiind controlat de nervii care parasesc maduva spinarii.

Acesta este, prin urmare, intr-un mod foarte simplificat, procesul de inghitire. Disfagia poate aparea atunci cand exista o problema in oricare dintre fazele descrise.

Cauze dificultate la inghitire

Exista zeci de cauze ale disfagiei, care pot fi impartite in mai multe grupuri, cum ar fi cauzele neurologice, musculare, farmacologice, anatomice, esofagiene etc.

Vom descrie pe scurt principalele cauze ale disfagiei.

Nu incercati sa va autodiagnosticati din explicatiile de mai jos, deoarece cauzele sunt diverse si diagnosticarea disfagiei fara efectuarea unor teste suplimentare poate fi dificila chiar si pentru medici.

Daca aveti probleme la inghitire, nu are rost sa incercati sa ghiciti ce aveti; Este recomandabil sa solicitati ajutor profesional, deoarece unele dintre cauzele disfagiei sunt grave, dar pot avea un tratament eficient daca sunt diagnosticate devreme.

Obstructii fizice ale faringelui sau esofagului

O cauza frecventa a dificultatii de inghitire este prezenta unui obstacol fizic in calea trecerii alimentelor prin faringe sau esofag.

Acest obstacol poate fi orice, de la o tumoare maligna sau benigna in faringe sau in interiorul lumenului esofagului (pe care il numim lumenul esofagului, partea centrala, goala a organului, care este locul unde trec alimentele) pana la reducerea calibrului intern a esofagului cauzata de inflamatie sau de dezvoltarea cicatricilor in interiorul acestuia.

Unele cauze ale disfagiei datorate obstructiei fizice a faringelui sau a esofagului sunt:

• Tumori ale esofagului sau faringelui – Cancerul esofagului este o cauza frecventa a dificultatilor de inghitire.
• Tumorile gatului – tumorile din jurul faringelui sau esofagului, cum ar fi tumorile tiroidiene, pot provoca rar disfagie.
• Reducerea calibrului esofagului este cauzata in general de cicatrici cauzate de esofagita de lunga durata (inflamatie a esofagului), secundara bolii de reflux gastroesofagian. Despre refluxul gastroesofagian citit aici Refluxul gastroesofagian – Cauze, simptome, tratament si prevenire
• Inelul lui Schatzki – este o ingustare benigna a esofagului cauzata de aparitia leziunilor in forma de inel in interiorul organului.
• Diverticulele esofagului – Diverticulele sunt saci mici care se formeaza in esofag, care se pot umple cu alimente si pot provoca obstructia pasajului. Cel mai faimos se numeste diverticul Zenker, care se gaseste de obicei in treimea superioara a esofagului.
• Malformatiile esofagului – ar trebui sa fie precauti atunci cand dificultatile de inghitire apar doar in primii ani de viata.
• Radioterapie – pacientii supusi radioterapiei pentru tumori ale gatului sau toracelui pot dezvolta, ca efect secundar, leziuni constrictive ale esofagului.
• Esofagita infectioasa – inflamatia esofagului din infectii precum herpes, candidoza sau citomegalovirus poate provoca inflamatia peretelui interior si impiedica trecerea alimentelor.
• Membrana esofagiana – Membranele esofagiene (sindromul Plummer-Vinson) sunt membrane subtiri care se dezvolta in interiorul esofagului, de obicei la pacientii cu anemie feripriva.
• Esofagita eozinofila – este o boala cauzata de infiltrarea peretelui esofagului de catre eozinofile, unul din grupul de celule de aparare ale sistemului imunitar. Acest atac face peretele esofagului umflat si rigid, impiedicand trecerea bolusurilor alimentare mai mari.

Cea mai frecventa cauza a disfagiei bruste este impactul alimentelor in esofag, de obicei o bucata mare de carne. Acest lucru se intampla in general atunci cand persoana are deja unele leziuni mici in esofag, cum ar fi inele, structuri sau membrane, care nu cauzeaza probleme atunci cand bolusul alimentar este mic, dar poate impiedica trecerea unor bucati mari de carne.

Cauze neurologice pot cauza dificultate la inghitire

Intregul proces de inghitire este controlat de sistemul nervos central, initial voluntar si constient si, din faza faringiana, involuntar si inconstient. Prin urmare, bolile neurologice pot cauza dificultati la inghitire, nu numai prin impiedicarea actului de mestecat, ci si prin prevenirea miscarii corecte a limbii si a muschilor orofaringelui la inghitire.

Unele boli care pot provoca disfagie de origine neurologica sunt:

• AVC
• Boala Parkinson
• Scleroza multipla
• Scleroza laterala amiotrofica
• Miastenia gravis
• Traumatism cranian
• Tumori ale sistemului nervos central

Boala a muschiului esofagului

Esofagul este un organ captusit cu muschi care se contracta sincronizat pentru a impinge alimentele in stomac. Bolile care ataca acesti muschi cauzeaza de obicei tulburari in transportul bolusurilor alimentare prin esofag.

Unele boli care cauzeaza dificultati la inghitire prin afectarea muschilor esofagului sunt:

• Achalasia
• Scleroza sistemica
• Boala Chagas
• Sindromul Sjögren
• Tulburari de motilitate esofagiana de cauza necunoscuta.

Alte cauze ale dificultatii de inghitire

Bolile descrise mai sus sunt doar cateva dintre cauzele disfagiei. Exista multe altele, inclusiv medicamente precum clorura de potasiu, antiinflamatoare si unele tipuri de antibiotice (doxiciclina, clindamicina si tetraciclina).

O ipoteza de diagnostic care trebuie amintita, mai ales atunci cand toate testele sunt normale, se numeste disfagie functionala, care este o dificultate la inghitire fara nicio boala care o justifica. Acest diagnostic este un diagnostic de excludere, ceea ce inseamna ca poate fi dat numai dupa ce medicul a exclus existenta oricarei patologii care justifica simptomele.

Simptome dificultate la inghitire

Toate persoanele cu disfagie au o plangere comuna: o senzatie de dificultate la inghitire. Cu toate acestea, modul in care fiecare pacient isi descrie disfagia tinde sa varieze in functie de originea problemei.

Pacientii cu disfagie din cauza tulburarilor orofaringelui se plang, in general, de dificultati la initierea deglutitiei. Cand sunt intrebati la ce ora anume simt dificultati la inghitire, regiunea gatului este de obicei indicata. Acest tip de disfagie tinde sa fie insotit de alte simptome, cum ar fi salivatie excesiva, scurgeri de alimente, necesitatea de a inghiti in mod repetat mici bolusuri de alimente, raguseala, sufocare frecventa, tuse la mancare sau vorbire neclara.

Aspirarea alimentelor este una dintre posibilele complicatii ale disfagiei orofaringiene, care poate duce la infectii pulmonare.

In schimb, atunci cand disfagia provine din esofag, simptomele tind sa fie foarte diferite. Pacientul nu are dificultati in a inghiti alimente, dar la cateva secunde dupa ce alimentele au fost inghitite, are senzatia ca bolusul s-a oprit. Cand vi se cere cand va confruntati cu dificultati la inghitire, regiunea toracica este in general cea mai vizata.

Cand pacientii prezinta disfagie de origine esofagiana, trebuie clarificate unele detalii. De exemplu, daca disfagia apare in mod similar pentru lichide si solide, problema se datoreaza probabil unei tulburari de motilitate esofagiana.

Dimpotriva, daca disfagia este predominant pentru alimentele solide sau este o disfagie care a inceput cu solide, dar cu timpul a evoluat si pentru lichide, este cel mai probabil sa existe o obstructie mecanica in crestere, cum ar fi o tumoare, de exemplu. Simptomele asociate cu dificultati la inghitire, cum ar fi arsuri la stomac, scadere in greutate, varsaturi sangeroase, anemie sau regurgitare frecventa a alimentelor nedigerate ajuta, de asemenea, la definirea celor mai probabile cauze.

Diagnostic

Medicul indicat pentru a investiga cazurile de disfagie este gastroenterologul. Daca disfagia este in mod clar de origine orofaringiana, otorinolaringologul poate ajuta, de asemenea, investigarea.

In general, prima examinare care trebuie solicitata este endoscopia digestiva, care este capabila sa diagnosticheze diferite cauze ale disfagiei, precum prezenta tumorilor, inelelor, membranelor, esofagitei si diverticulilor. Daca endoscopia este normala, testele precum inghitirea cu bariu sau manometria esofagiana sunt de obicei pasul urmator.

Tratament dificultate la inghitire

Deoarece disfagia este un simptom si nu o boala, tratamentul sau depinde, desigur, de cauza sa. Conditii total diferite, cum ar fi tumorile, accidentul vascular cerebral si refluxul gastroesofagian pot avea simptome similare, dar tratamentul este complet diferit.

Prin urmare, fara a avea un diagnostic stabilit, nu este posibil sa se indice un tratament adecvat pentru disfagia pacientului.